Experiente personale

„Tati, ma doare!” – Cum sa-ti dai seama daca este o durere reala sau o dorinta de a primi atentia ta

Este posibil ca orice parinte sa se fi confruntat cu aceasta dilema: „Este durerea resimtita de copilul meu reala sau isi doreste doar sa-mi atraga atentia?”

Dupa ce m-am despartit de sotia mea, am avut aceasta dilema in ceea ce-l priveste pe Andrei. Inainte de divort, recunosc si v-am mai spus ca nu ma ocupam foarte mult de copii, in ideea in care nu petreceam atat de mult timp cu ei, dar stiam ce se intampla in vietile lor tot timpul.

Dupa ce am ramas singur, am remarcat ca Andrei este extrem de bolnavicios. Se vaita mai tot timpul ba ca-l doare in gat, ba ca-l doare stomacul. Uneori imi spunea ca s-a lovit la mana sau la picior la scoala si eram nevoit sa stau cu el pentru a-l face sa se simta mai bine sau, cel putin, sa-i distrag atentia de la durerea pe care o resimtea.

Incepusem sa-mi fac griji pentru ca, dupa ce imi spunea el, aceste dureri nu incetau. Durerile pe care le avea la maini sau la picioare, de exemplu, treceau, apoi reveneau, iar eu intrasem deja in panica pentru nu stiam ce se intampla cu copilul meu.

Mi-a luat ceva sa-mi dau seama ca, de fapt, Andrei nu avea nimic si ca durerea lui nu era una reala. Mi-am dat seama ca era doar o strategie pentru a ma tine cat mai aproape de el si pentru a face cat mai multe lucruri impreuna.

Dupa ce am realizat adevarata problema a durerii fiului meu, am incercat sa vorbesc cu el despre acest lucru, sa-l fac sa inteleaga ca u trebuie sa se comporte asa, ci ca trebuie sa invete sa comunice cu mine.

I-am explicat ca trebuie sa-mi spuna despre orice problema ar avea, orice lucru care-l apasa sau despre orice lucru pe care si-l doreste de la mine. I-am explicat ca nu pot fi tot timpul alaturi de el fizic pentru ca trebuie sa merg la birou, insa pot fi oricand alaturi de el sufleteste, iar cand ajung acasa putem sa vorbim despre orice vrea el si putem face tot ce-i trece lui prin cap.

El mi-a spus ca-i pare rau si ca am dreptate. Ceea ce m-a socat si bucurat in acelasi timp a fost: „M-am comportat ca un bebelus…sunt baiat mare acum si am gresit. Ai dreptate, tati. Trebuie sa invat sa comunic mai mult!”

Trebuie sa recunosc ca mi-au dat lacrimile de mandrie in momentul in care am auzit aceste cuvinte. Nu-mi mai ramasese decat sa-i spun cat de mult il iubesc si cat de mult inseamna pentru mine. Nu uitati sa le spuneti copiilor vostri asta in fiecare zi. Conteaza extrem de mult in procesul lor de dezvoltare.

Astfel, va sfatuiesc ca in astfel de momente sa aveti incredere in instinctul vostru de parinti si sa le acordati copiilor vostri mai mult timp. Faceti-va timp pentru orice are legatura cu copiii vostri. Ei merita totul!

Tag-uri:
Trimite prin e-mail