Experiente personale

Tata autoritar, permisiv sau neimplicat?

Ca parinti, trebuie sa fim constienti de impactul pe care-l avem asupra copiilor si sa realizam ca tot ce facem sau spunem, are efect asupra celor mici. Am devenit tata la o varsta inaintata si mi-a fost dat sa vad o multime de lucruri pana la acea varsta.

Datorita tuturor experientelor prin care am trecut, mi-am promis ca nu o sa devin niciodata un tata pe care eu l-as fi urat, adica un tata autoritar, mult prea permisiv sau neimplicat.

Tatal meu nu s-a implicat niciodata in cresterea mea si a lasat-o pe mama singura, insa in scurta perioada in care mi-a fost mai mult sau mai putin alaturi, era extrem de autoritar si nu-mi intelegea niciodata nevoile si nemultumirile. Am spus ca nu voi deveni niciodata un astfel de tata, dar nici unul extrem de permisiv.

Cred cu tarie ca neimplicarea tatilor in cresterea copiilor are un mare impact asupra celor mici pentru ca in viitor aceasta lipsa se va simti, eu am simtit-o. Trebuie sa stiti ca timpul pe care l-ati fi putut petrece impreuna nu se mai poate recupera niciodata.

Am fost si eu acolo. V-am mai spus ca nu ma implicam deloc in viata copiilor mei pentru ca ma gandeam ca trebuie sa le ofer TOTUL din punct de vedere material, insa am gresit. Este normal sa ne dorim sa le oferim totul copiilor nostri, insa totul nu inseamna doar lucruri materiale. Totul nu inseamna sa fii departe de ei si sa nu iei parte la toate evenimentele importante din viata lor.
Se spune ca mamele sunt cele care trebuie sa se ocupe de educatia copiilor, insa este complet eronat. Si tatii trebuie sa contribuie la educatia copiilor, si tatii pot sa aiba discutii cu fetele lor despre baieti sau pubertate, si tatii pot face temele cu cei mici, si tatii pot face ce fac mamele! Trebuie doar sa va doriti aceste lucruri.

Daca esti un tata sever, nu inseamna ca esti si un tata bun care ii fereste pe copii de lucrurile mai putin bune in viata. Tatal meu imi interzicea sa fac lucruri pe care le iubeam doar pentru ca asa credea el ca este bine. Acest lucru nu m-a impiedicat sa le fac in continuare, doar ca le faceam pe ascuns. Cu cat interzici unui copil un lucru, cu atat si-l va dori mai tare. Asa s-a intamplat si cu mine.

Nu este mai bine daca vorbiti deschis despre toate aceste lucruri si se ajunge la o intelegere? Nu este mai bine daca ii ascultati pe copii si incercati sa-i intelegeti? Eu spun ca este mult mai bine asa. In plus, in timp, aceasta severitate exagerata poate strica relatia pe care ai tot incercat sa o construiesti cu cei mici. Vor ajunge sa nu mai comunice cu tine si se vor ascunde din ce in ce mai mult pentru ca vor stii ca nu le vei permite unele lucruri.

Nu este bine nici sa fii un parinte extrem de permisiv. Copiii trebuie sa invete ca trebuie sa munceasca pentru anumite lucruri si ca nu pot primi totul de-a gata. Nu trebuie nici sa le permiti sa faca tot ce vor ei, cand vor ei, pentru ca vor crede ca totul li se cuvinte, iar in viata nu este deloc asa. Vor aparea apoi dezamagirile.

Toate aceste lucruri: severitatea, permisivitatea si implicarea ar trebui sa fie echilibrate.

Tag-uri:
Trimite prin e-mail