Experiente personale

Relatia copiilor cu bunicii

Relatia pe care am avut-o eu cu bunicii mei a fost una cu totul speciala. Ei au fost cei care m-au crescut si de cele mai multe ori ii consideram ca fiind parintii mei pentru ca cei reali erau tot timpul ocupati cu serviciul si stateau mai mult plecati.

Pentru copiii mei nu mi-am dorit niciodata acest lucru si de aceea, am ales sa fac parte din viata lor si sa fiu prezent permanent in fiecare etapa prin care trec ei. Cu toate acestea, mi-au dorit sa aiba si o relatie buna cu bunicii si sa fie cat se poate de apropiati.

Din pacate, pe tata nu l-au cunoscut, insa de cand am ramas singur, mama petrece mult timp cu cei mici. La inceput, nu o ascultau deloc si nu faceau nimic din ce spunea ea, insa cu timpul au inceput sa o iubeasca si chiar sa o considere mai mult decat o mama.

Cu totii stim ca bunicii sunt cei care ne rasfata si ne fac toate poftele, iar acest lucru a fost principalul motiv pentru care aveam discutii in contradictoriu cu mama de cele mai mult ori. Nu numai sa le intre in gratii, dar si pentru ca nu mai poate de dragul lor si nu le poate spune „NU”, a facut tot ce voiau ei. De la gustari in miez de noapte si pana la achizitioanarea diverselor jucarii si lucruri de care nu aveau neaparata nevoie.

Eu am inteles-o si pe ea, probabil ca si eu o sa fac la fel cand o sa devin bunic, insa totul are o limita in tot. Astfel, la inceput, eu am devenit cumva „lupul cel rau” in toata povestea asta pentru ca eu le explicam ca nu au nevoie neaparata de anumite lucruri sau ca nu au cum sa faca anumite lucuri exact in momentul acela, apoi mergeau la bunica si totul se rezolva cat ai clipi.

Fireste ca la un moment dat nici nu mai veneau sa ma intrebe pe mine, ci mergeau direct la ea pentru ca erau siguri ca lucrurile pe care si le doresc ei vor deveni realitate.

In timp, aceste lucruri s-au schimbat si mama a inteles ca trebuie sa invete sa mai spuna si „NU” din cand in cand si ca poate sa-i rasfete cat vrea cu cat mai multa dragoste si afectiune, nu cu lucruri materiale.

Totusi, nu toti bunicii reusesc sa aiba o relatie apropiata cu nepotii lor, iar acest lucru se intampla dupa parerea mea din mai multe motive.

Bunicii care pastreaza o legatura stransa cu nepotii lor devin automat mai apropiati de ei, insa conteaza foarte mult si modul in care incearca sa interactioneze cu acestia. In momentul in care bunicii sunt departe de nepotii lor, relatia dintre ei nu se poate consolida doar prin intermediul telefonului sau al retelelor de socializare.

Exista si cazul in care parintii nu se inteleg cu bunicii copiilor si de aceea, aleg ca acestia sa se vada rar sau deloc. Este complet gresit. Doar in cauza unor neintelegeri de acest fel, copiii nu ar trebui sa fie privati de dragostea bunicilor.

Incurajez toti parintii sa le permita bunicilor sa faca parte din viata copiilor lor si sa le permita sa aiba o relatie stransa cu ei. Consider ca acest lucru contribuie extrem de mult la dezvoltarea copiilor si cu siguranta ca au multe de invatat de la bunicii lor.

Tag-uri:
Trimite prin e-mail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *