Experiente personale

O saptamana departe de copii

Cel mai neplacut lucru pe care l-am trait de cand am ramas singur a fost asta…Sa stau departe de copii pentru o saptamana intreaga. Cu job ul pe care il am, se putea intampla asta oricand, insa pana acum s-a intamplat cumva si a mers altcineva in locul meu de fiecare data.

De data aceasta insa…nu am mai avut noroc. Imediat cum am aflat ca o sa plec, le am spus copiilor pentru ca nu voiam sa le spun asa din scurt si sa nu se poata obișnui cu ideea. Cand le-am spus, nu avut nici pe departe reactia la care ma asteptam eu. Ma gandeam ca Iulia fiind mai mare nu o sa reacționeze urat, insa credeam ca Andrei o sa plangă. Au spus amandoi „bine” si m-au intrebat pentru cat timp…

Cand a venit ziua in care trebuia sa ne despartim pentru o saptamana ma simteam oribil si ma gandeam la o multime de posibilitati si imi puneam puneam o multime de intrebari. Ma temeam sa nu creada ca vreau sa-i parasesc sau ca nu o sa ma mai intorc cum a facut mama lor sau ca jub-ul meu este mai important decat ei.

Totusi, toate aceste ganduri erau probabil doar in capul meu. Cand am plecat, au stat in usa si mi-au facut cu mana pana ce am plecat cu masina. A fost dragut si mi s-a rupt sufletul sa ii las acasa cu mama. Am mare incredere in ea, insa m-am obisnuit sa petrec mult timp cu ei si faptul ca nu voi mai avea control asupra lucrurilor ce se intampla in viata lor m-a facut sa plec cu inima indoita.

Cand am ajuns in locul in care urma sa am intalniri pentru o saptamana, am sunat-o imediat pe mama sa-mi confirme ca totul este in regula si ca au ajuns cu bine la scoala. Mi-a spus sa stau linistit si sa nu-mi fac griji pentru ca sunt in siguranta si ca timpul va trece foarte repede.
Dupa doua zile, mi se parea ca stau acolo de o vesnicie si ca nu se mai termina sedintele pentru a ajunge in camera de hotel sa ii aud. Probabil credeti ca sunt un parinte obsedat de control sau extreme de posesiv, insa nu este deloc asa.

Nefiind despartit de ei de foarte mult timp, mi-a fost greu sa stiu ca nu ii am alaturi, sa nu-i pot imbratisa sau pupa pe frunte inainte de culcare. Pentru prima data in viata mea m-am simtit singur si pentru prima data nu era vorba despre o prezenta feminine, ci despre cele doua sufletele care ma asteptau acasa cat mai repede.

Cand am ajuns acasa, mi-au sarit direct in brate, nu-mi mai dadeau drumul si au inceput sa imi povesteasca tot ce au facut cat am fost plecat. Se pare ca si lor le-a fost dor de mine pana la urma. Aceasta saptamana a fost ca o lectie pentru mine si mi-am dat seama cat de mult ii iubesc si cat de mult inseamna ei pentru mine.

Tag-uri:
Trimite prin e-mail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *