Experiente personale

Nu incerca sa multumesti lumea, nu vei reusi. Multumeste-ti copiii!

Cand m-am separat de sotia mea, ma tot gandeam ce va crede lumea despre mine. Nu ma interesa neaparat ce vor spune despre despartire si divort, ci ce vor crede despre mine ca parinte.

Nu stiu ce m-a apucat atunci pentru ca in general nu tin cont de parerile celorlalti si nu m-a interesat niciodata ce spune lumea despre mine, insa de aceasta data a fost cu totul diferit.
Probabil ca aceste sentimente de neliniste care ma incercau existau si din cauza ca nici eu nu eram convins ca o sa ma descurc sau ca o sa fiu un tata bun pentru copiii mei.

Oamenii sunt rai, in general, si chiar si atunci cand faci lucruri bune, se va gasi cineva care sa gaseasca nod in papura si sa te judece. Din pacate parintii judeca modul in care alti parinti isi cresc copiii.

Totusi, am invatat ca nu ar trebui sa ma mai afecteze astfel de lucruri pentru ca la final de zi sunt eu si copiii mei, fara toata aceasta multime de oameni care imi judeca actiunile, iar daca copiii mei sunt fericiti, atunci si eu sunt fericit.

La inceput, vecinii care stiau despre cele intamplate, care stiau despre divort, ma priveau cu alti ochi. Brusc, parca nu mai eram vecinul pe care-l stiau de o viata, ci acel vecin care a divortat si care a ramas cu doi copii, cand el nu poate sa aiba grija de el insusi.

Mi s-a intamplat chiar ca vecinii sa ma opreasca pe strada sa ma intrebe daca sunt bine, daca am nevoie de ceva, de ajutor, daca copiii mei sunt bine si daca fac fata evenimentelor prin care trec. Toate aceste intrebari ma faceau sa ma simt incapabil de ceea ce urma sa fac si cumva sa imi pun la indoiala capacitatile de a avea grija de copiii mei.

Cel mai tare m-a frustrat faptul ca au existat si vecini care se intalneau cu mama si copiii cand ii lua de la scoala si incercau sa fie cat mai draguti cu ei, in conditiile in care pana atunci nici nu au bagat de seama ca exista.

Da, sunt un barbat divortat si un tata singur. Asta ma face un om rau? Asta ma face un tata mai putin bun? Asta ma face un vecin mai putin bun? Nu cred.

Auzeam chiar barfe despre mine cum ca nu am grija de copiii mei si o las pe mama sa o faca pentru mine, ca ii scot afara in parc in loc sa-i tin in casa atunci cand bate vantul sau cand nu e foarte cald afara, ca nu mai tin legatura cu sotia mea si ca din cauza mea s-a destramat familia, ca nu am vrut sa iau copiii la mine, dar ca asa s-a intamplat, ca imi voi reface viata si ca nu le voi mai da importanta copiilor mei. Si multe alte lucruri complet eronate si aberante…

Cu timpul am invatat sa nu mai ascult ce spune lumea si imi vad de cresterea copiilor mei in liniste. Mi-am promis ca o sa fiu pentru copiii mei tatal care mi-a lipsit mie si pe care mi l-as fi dorit alaturi.

Mi-am promis ca o sa fac tot ce pot pentru a aduce zambetul pe buze copiilor mei si ca nu o sa las nimic sa intervina intre noi. Nici macar gurile rele ale oamenilor.

Tag-uri:
Trimite prin e-mail