Experiente personale

Copiii si minciuna. Tot ce trebuie sa stii

Mereu am sperat ca nu o sa fie nevoie sa vorbesc despre acest subiect, insa se pare ca este adevarata vorba: „De ce ti-e frica, nu scapi.”

Cu toate ca si eu ii mai minteam pe ai mei, am sperat ca cei mici nu o vor face niciodata si ca avem o relatie destul de stransa, in care minciuna nu are cum sa existe. Ei bine, am descoperit de curand ca nu este tocmai cum credeam eu…

Iulia este o fata extrem de constiincioasa si primul lucru pe care il face cand vine acasa este sa-si faca temele. Este silitoare si are doar note bune. Eu i-am spus de  cand a inceput scoala ca nu imi doresc neaparat sa fie premianta si nu imi doresc sa fie un geniu, ci, ca imi doresc ca ea sa fie fericita si sa se axeze mai mult pe materiile care-i plac, decat pe celelalte.

Cu toate acestea, este dorinta ei sa aiba note cat mai bune si sa fie buna la orice face, iar eu o sustin si sunt extrem de mandru de ea. Ca orice copil, are si ea materii care ii plac, si materii pe care le uraste, de exemplu matematica.

Desi nu-i place, obtine mereu nota maxima la teste si se descurca foarte bine. In ciuda acestor lucruri, de curand, Iulia a dat un test la matematica. Am intrebat-o daca au venit rezultatele si mi-a tot zis ca nu. Am crezut-o pe cuvant pentru ca am incredere in copiii mei si nu o sa ii controlez niciodata in tot ceea ce fac. Consider ca le-am oferit o educatie buna si ca le sunt prieten, putand sa-mi spuna orice.

Totusi, m-am intalnit intamplator cu tatal unei colege d-ale Iuliei, care este si cea mai buna prietena a ei. Din vorba in vorba, am ajuns sa discutam si despre scoala, dar si despre testul la matematica la care aparent le daduse rezultatul de cateva zile.

Am luat-o pe Iulia de la scoala in acea zi, am intrebat-o inca o data despre test si, de aceasta data, mi-a spus ca i-a dat rezultatul, de care nu e deloc mandra si ca nici eu nu o sa fiu.

Mi-a mai spus si nota mica pe care a luat-o si stie ca sunt suparat pe ea.

Iar eu i-am spus ca stiam deja despre nota si ca asteptam sa imi spuna ea. A fost si mai socata si a inceput sa planga.

Atunci am incercat sa-i explic ca minciunile sau faptul ca-mi ascunde anumite lucruri de acest gen nu vor duce nicaieri. I-am spus ca tot voi afla la un moment dat si ca nu sunt suparat sau mai putin mandru de ea daca ia note mici uneori, ci sunt mai suparat pentru ca nu a avut incredere in mine sa-mi spuna astfel de lucruri.

a inteles cat de rea este minciuna si cat de mult afecteaza relatiile dintre oameni. Mi-a promis ca nu o sa-mi mai ascunda lucruri, indiferent cat de grave ar fi pentru ca a realizat ca sunt acolo pentru ea, orice s-ar intampla.

Cred ca cel mai important lucru in relatia cu cei mici este sa aiba siguranta ca sunteti acolo pentru ei, orice ar fi.

Tag-uri:
Trimite prin e-mail