Experiente personale

3 semne care demonstreaza ca cel mic este dependent de tine

In primii ani de viata, copii sunt dependenti de parintii lor, insa pe parcurs ce cresc, parintii ar trebui sa le ofere libertate si puterea de decizie. Exista parinti care se tem sa le dea libertate copiilor din teama de cele mai multe ori, gresesc pentru ca cei mici pot ramane dependenti de acestia o perioada indelungata de timp.

Am fost si eu unul dintre acesti parinti care, din dorinta de a-mi proteja „puiul” am ales sa il tin langa mine aproape tot timpul, sa nu-i dau puterea de a alege ce este bine sau ce este rau, insa am realizat ca nu este deloc bine si ca l-am invatat prost.

Este vorba despre Andrei. Fiind mai mic decat Iulia, dupa despartire, i-am acordat mult mult timp lui, insa am realizat ca am exagerat pentru ca devenise dependent de mine, desi nu mai este de mult la varsta la care nu se poate descurca si singur in anumite situatii.

Poate ca din dorinta de a nu-i simti lipsa maica-sii sau pentru a ma apropia mai mult de el, am incercat sa-l protejez excesiv. Va spun din propria experienta ca nu mi-a fost deloc usor sa-l dezvat de de aceste obiceiuri si a fost si mai greu sa inteleaga faptul ca a crescut si ca este timpul sa ia anumite decizii singur.

Am sa va spun si cum mi-am dat seama ca procedez gresit in ceea ce-l priveste.

Primul lucru care m-a pus pe ganduri a fost ca Andrei plangea continuu si avea o stare de anxietate sporita in momentele in care eu nu eram acasa si trebuia sa stea cu bunica lui. Se linistea doar in momentul in care veneam acasa si petreceam timp impreuna.

De cele mai multe ori, refuza sa faca lucruri singur sau cu altcineva inafara de mine si astepta pana ce ajungeam eu acasa pentru a le face impreuna. De exemplu, am ajuns intr-o seara acasa destul de tarziu, iar Andrei nu era in pat si nici nu se schimbase in pijamale. Mi-a spus mama ca a refuzat sa se spele si sa se schimbe pentru ca voia sa faca aceste lucruri cu mine. Ba chiar mai mult, ma astepta in fiecare seara sa-i citesc povestea inainte de culcare, desi mama sau Iulia puteau face acest lucru.

Andrei nu putea lua decizii, fie ele cat de banale si minore, fara sa se consulte cu mine. Odata a venit acasa si mi-a zis ca ar vrea sa faca schimb de jucarii cu un baiat de la scoala. Atunci mi-am dat seama ca este momentul sa ma impun in ceea ce priveste aceasta dependenta. I-am explicat ca poate sa faca orice doreste cu jucariile sale pentru ca sunt ale lui si nu ale mele, de aceea nu trebuie sa-mi ceara voie in ceea ce le priveste.

Din propria experienta va spun ca cel mai important lucru pe care-l puteti face pentru a evita acest fel de situatie este sa evitati voi sa intretineri aceasta dependenta. Multi parinti, ca si mine de altfel, construiesc in jurul copiilor lor ziduri de protectie nejustificate, ii feresc de ori experienta si-si doresc sa-i aiba mereu aproape. Toti parintii vor sa-i aiba pe copii aproape, insa de cele mai multe ori uitam ca ei cresc.

Tag-uri:
Trimite prin e-mail